Dictionar

aliaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alliacé)

1. referitor la usturoi.
2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).
3. miros ~ = miros de usturoi.
 

alotriosmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriosmie)

1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
 

anosmic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anosmique)

1. I. având anosmie; lipsit de simțul mirosului.
2. II. suferind de anosmie.
 

hemianosmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémianosmie)

1. pierdere a simțului mirosului pe jumătate din mucoasa nazală.
 

hiperosmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperosmie)

1. hiperestezia mirosului.
 

hiposmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyposmie)

1. hipoestezie a mirosului.