OK
X
flectiv
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. flectif)
1.
unitate
morfemică
reprezentată
printr-unul
sau
mai
multe
morfeme
dependente,
care
se
așază
după
radical.
jonctură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. joncture)
1.
(lingv.)
graniță
lingvistică
pertinentă,
marcată
de
o
pauză
virtuală
și
de
o
schimbare
a
intonației,
între
două
segmente,
silabe,
morfeme,
sintagme
sau
propoziții.
2.
(lingv.)
element
fonetic
care
marchează
o
pauză;
separare
între
două
elemente
de
pronunție
(foneme
etc.),
care
este
relevantă
pentru
înțelegerea
unei
limbi.
morfosintaxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. morphosyntaxe)
1.
descriere
a
regulilor
de
combinare
a
morfemelor
pentru
formarea
cuvintelor,
a
sintagmelor
și
frazelor.
redivizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rediviza)
1.
acțiunea
de
a
rediviza.
2.
(lingv.)
schimbare
a
corelațiilor
dintre
diversele
morfeme
înăuntrul
unui
cuvânt
în
diverse
etape
ale
evoluției
limbii.