Dictionar

sabat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sabbat, lat. sabbatum)

1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului.
2. primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii.
3. adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții.
4. (fig.) hărmălaie, zarvă.
 

sinagogă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. synagogue)

1. casă de rugăciune, templu mozaic.
2. organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine.
 

templu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. temple, lat. templum)

1. edificiu destinat cultului religios în antichitate și (astăzi) la mozaici, budiști etc..
 

havră

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (turc. havra)

1. (la mozaici) clădire în care se oficiază slujba religioasă; sinagogă.