Dictionar

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.
 

astringență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astringence)

1. proprietate a unor substanțe astringente.
2. proprietatea anumitor substanțe de a produce o senzație de contracție a mucoaselor bucale.
 

cancroid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cancroïde)

1. adj. asemănător cu cancerul.
2. s. n. formație canceroasă malignă a pielii și a mucoaselor, în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat.
 

candidoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candidose)

1. infecție micotică a pielii și a mucoaselor datorată unor specii de ciuperci candida; monilioză (2).
 

cataros, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. catarrheux)

1. I. care are catar; afectat de catar.
2. II. bolnav de catar (inflamația mucoaselor care provoacă o secreție excesivă).
 

cianoză 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanose)

1. colorare în albastru a pielii sau a mucoaselor.