neopitagorician, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. néo-pythagoricien)
Etimologie: (fr. néo-pythagoricien)
1. I. referitor la neopitagorism (curent filozofic inspirat de Pitagora, care se dezvoltă încă din secolul I, și care integrează și elemente platoniciene și aristotelice).
2. II. adept al neopitagorismului.