Dictionar

proteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protéide)

1. substanță organică naturală rezultată din combinarea unei proteine cu o substanță de altă natură.
 

cromoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoprotéide)

1. proteidă colorată, de tipul hemoglobinei, conținând fier, magneziu etc.
 

fosfoproteidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phosphoprotéide)

1. (biochimie) heteroproteidă care conține fosfor sub formă de acid fosforic; fosfoproteină.
 

glicoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycoprotéide)

1. proteidă complexă conținând în moleculă un grup glucidic, în cartilage, în unii hormoni și în albușul de ou.
 

glucoproteidă

Parte de vorbire:  s.f. (desuet)  
Etimologie: (fr. glucoprotéide)

1. (biochimie) proteină care poartă o grupare oligozaharidă și un lanț polipeptidic; glicoproteidă.
 

heteroproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéroprotéide)

1. denumire generică dată substanțelor organice compuse dintr-o parte proteică și una neproteică.
 

holoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. holoprotéide)

1. proteidă simplă care prin hidroliză eliberează numai aminoacizi.
 

cazeinogen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. caséinogène)

1. (biochimie) fosfoproteidă prezentă în lapte sub formă de sare de calciu și reprezintă aproximativ 80% din toate proteinele din laptele de vacă și aproximativ 40 până la 50% din laptele matern uman; formă solubilă a cazeinei.
 

cromoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoprotéide)

1. proteidă colorată, de tipul hemoglobinei, conținând fier, magneziu etc.
 

glicoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycoprotéide)

1. proteidă complexă conținând în moleculă un grup glucidic, în cartilage, în unii hormoni și în albușul de ou.
 

holoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. holoprotéide)

1. proteidă simplă care prin hidroliză eliberează numai aminoacizi.
 

mucigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mucigène)

1. adj. (despre glande) care secretă mucus.
2. s. n. glicoproteidă secretată de celulele țesutului mucos.
 

nucleină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nucléine)

1. proteidă rezultând din unirea acidului nucleic cu o proteină bazică în nucleul celular; nucleoproteidă.