Dictionar

 

pustulă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pustula
2. FR pustule
3. EN pustule
4. DE Pustel; Bläschen
5. RU пустулa; кучкa
6. HU hólyagocska, dudor
 
 

pustulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pustulé)

1. acoperit cu pustule; care are pustule; pustulos.
 

pustulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pustulation)

1. (med.) acoperire cu pustule.
 

pustulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pustuleux, lat. pustulosus)

1. care se caracterizează prin formarea de pustule; plin de pustule; pustulat.
 
 

pustulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pustulation)

1. (med.) acoperire cu pustule.
 

pustulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pustuleux, lat. pustulosus)

1. care se caracterizează prin formarea de pustule; plin de pustule; pustulat.
 

pustuloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pustulose)

1. afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase.
 

variolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variole)

1. boală virotică, ce se manifestă prin apariția pe piele a unor pustule care lasă urme după ce se usucă; vărsat.