Dictionar

cainism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. caïnisme)

1. (sociologie) pulsiune care împinge la uciderea altui om, considerat ca frate.
2. (biologie) comportament agresiv al nou-născuților dintr-o specie, unul față de celălalt, care duce la moartea celui mai slab.
 

alsacian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alsacien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia.
2. (s. n.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia.
3. adj. lup ~ (și s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare.
 

aporta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apporter)

1. (despre câini) a aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat.
 

areta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. arrêter)

1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
 

berger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berger)

1. rasă de câini ciobănești, folosiți la paza turmelor.
 

briard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. briard)

1. rasă de câini ciobănești cu părul lung.
 

butonoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boutoneuse)

1. febră ~ = febră transmisă de o căpușă, parazit la oi și la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie și temperatură mare.