aruncături

Parte de vorbire:  vb. refl. (Transilvania)  
Etimologie: (aruncături, pl. lui aruncătură)

1. (despre lemne) a începe să putrezească.

afet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)

1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).

aporta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apporter)

1. (despre câini) a aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat.

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

aspersiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspersion, lat. aspersio)

1. stropire cu apă a corpului.
2. metodă de udare cu apă a unei culturi, aruncată sub formă de picături imitând ploaia.

bazooka

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. bazooka)

1. aruncător portativ de grenade antitanc.
2. (telec.) transformator de simetrizare.