Dictionar

picături

Parte de vorbire:  vb. (Transilvania)  
Etimologie: (picătură)

1. (intr.) (despre lichide) a picura.
2. (tr.) (subiectul este reprezentat de picături dintr-un lichid etc.) a păta.
3. (var.) a picutori.
 

picăturică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (picătură + -ică)

1. (pop.) diminutiv al lui picătură; picătură mică.
2. (înv.) pată roșie de vărsat.
 

aspersa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (aspersor, cf. fr. asperger)

1. a proiecta, a pulveriza un lichid sub formă de picături fine; (fig.) a împroșca.
 

aspersiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspersion, lat. aspersio)

1. stropire cu apă a corpului.
2. metodă de udare cu apă a unei culturi, aruncată sub formă de picături imitând ploaia.
 

aspersor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aspersoir)

1. dispozitiv de irigare prin aspersiune, cu ajutorul căruia se împrăștie apa sub formă de picături; etalier, dispersor.
 

atomiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. atomiser)

1. a transforma un lichid în picături foarte fine prin pulverizare.
2. (fig.) a fărâmița; a distruge.
 

atomizator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. atomizzatore)

1. tip special de pulverizator folosit pentru a dispersa un lichid sub formă de picături foarte mici; atomizor.
 

boricat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. boriqué)

1. (chimie) care este preparat cu acid boric; care conține acid boric.
2. (med.) apă ~ă = apă care conține 3% acid boric, folosită ca antiseptic ușor care se aplică pe piele, ca picături pentru ochi și ca unguent pentru transpirația excesivă.