Dictionar

cantalup

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantaloup)

1. pepene galben, foarte dulce și cu coaja groasă.
 

lupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. loupe)

1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc.
2. (metal.) lentilă.
3. umflătură apărută sub piele.
4. excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor.
 

lupă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lens
2. FR loupe; verre grossissant
3. EN pocket-lens; magnifier glass; magnifying glass
4. DE Lupe; Linse; Vergrößerungsglas
5. RU лупa; линзa; увеличительное стекло
6. HU lupa, nagyítólencse, nagyítóüveg
 

lupanar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. lupanar)

1. stabiliment unde se practică prostituția; bordel.
2. (fig.) loc de acuplare.
 

luperc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luperque)

1. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate.
 

Lupercalii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lupercalia)

1. serbări anuale care se celebrau la Roma pe 15 februarie, în cinstea zeului Lupercus (Pan).
 

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
 

adversar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)

1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.
2. (sport) partener de întrecere.
 

aficionado

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., sp. aficionado)

1. amator de lupte cu tauri; (prin ext.) persoană care este pasionată de ceva.
 

agonistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agonistique)

1. adj. referitor la lupte; atletic.
2. (fil.) referitor la lupta de idei.
3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.
 

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional.
 

alsacian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alsacien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia.
2. (s. n.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia.
3. adj. lup ~ (și s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare.