Dictionar

analgezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
 

hipnalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnalgie)

1. durere resimțită numai în somn și care încetează la trezire.
 

nevralgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. névralgie)

1. (med.) durere spontană sau continuă, foarte ascuțită, resimțită pe calea unui nerv senzitiv; neurodinie; (spec.) durere de cap.
2. (var.) neuralgie, (înv.) nefralgie.
 

odinofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. odynophagie)

1. (med.) durere resimțită în gură, gât sau esofag la înghițire; deglutiție dureroasă.
 

odontalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. odontalgie)

1. (med.) afecțiune buco-dentară caracterizată prin durere resimțită în și în jurul gurii, foarte des cauzată de carii, dar care poate avea și alte origini; durere de dinți.
 

sinalgezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synalgésie)

1. (med.) durere resimțită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos; sinalgie.