OK
X
analgezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. analgésie)
1.
pierdere
totală
a
sensibilității
la
durere;
analgie.
autoanalgezie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auto-analgésie)
1.
metodă
de
analgezie
generală
prin
care
bolnavul
își
diminuează
singur
durerea,
prin
inhalația
analgezicului;
analgezie
controlată
de
pacient.
hemianalgezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. hemianalgesia)
1.
lipsa
sensibilității
dureroase
pe
o
jumătate
de
corp.
psihoanalgezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. psychoanalgésie)
1.
calmare
a
senzațiilor
dureroase
prin
psihoterapie.
termoanalgezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. thermo-analgésie)
1.
lipsă
a
durerii
la
excitanți
termici.
analgezic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. analgésique)
1.
I.
care
produce
analgezie;
care
atenuează
sau
înlătură
durerea.
2.
stare
~ă
=
stare
în
care
durerea
nu
este
resimțită
de
pacient.
3.
II.
(farmacie)
substanță,
medicament
folosit
pentru
a
calma
durerea.
analgie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. analgie)
1.
(med.)
pierdere
parțială
sau
totală
a
sensibilității
la
durere
rezultată
din
anumite
afecțiuni
sau
cauzată
de
acțiunea
medicamentelor
analgezice;
analgezie.
2.
(antonim)
algezie.
anestezist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. anesthésiste)
1.
medic
specialist
în
anestezii;
anesteziologist,
anesteziolog.
2.
medic
specialist
sau
asistent
medical
specializat
care
se
ocupă
de
narcoză,
analgezie
și
monitorizarea
pacienților
care
urmează
să
beneficieze
de
o
intervenție
chirurgicală
sau
de
un
examen
invaziv.
autoanalgezie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auto-analgésie)
1.
metodă
de
analgezie
generală
prin
care
bolnavul
își
diminuează
singur
durerea,
prin
inhalația
analgezicului;
analgezie
controlată
de
pacient.