Dictionar

algezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Algesie)

1. (med.) sensibilitate dureroasă; algie.
2. (NOTĂ) deși se referă de obicei la senzații de durere de intensitate normală, care nu sunt legate de anumite patologii, termenul este uneori folosit pentru a se referi la hiperalgezie.
 

-ALGEZIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. algos, esis „durere”)

1. „durere, sensiblitate dureroasă”.
 

ALGEZI-, -algezie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (grec. algos, esis „durere”)

1. „durere, sensiblitate dureroasă”.
 

analgezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analgésie)

1. pierdere totală a sensibilității la durere; analgie.
 

autoanalgezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analgésie)

1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul își diminuează singur durerea, prin inhalația analgezicului; analgezie controlată de pacient.
 

crialgezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryalgésie)

1. senzație dureroasă la aplicarea unui corp rece.
 

hemianalgezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hemianalgesia)

1. lipsa sensibilității dureroase pe o jumătate de corp.
 

algezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Algesie)

1. (med.) sensibilitate dureroasă; algie.
2. (NOTĂ) deși se referă de obicei la senzații de durere de intensitate normală, care nu sunt legate de anumite patologii, termenul este uneori folosit pentru a se referi la hiperalgezie.
 

algie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algie)

1. (med.) durere a cărei origine nu se datorează unei leziuni anatomice; algezie.
 

analgezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
 

analgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. analgie)

1. (med.) pierdere parțială sau totală a sensibilității la durere rezultată din anumite afecțiuni sau cauzată de acțiunea medicamentelor analgezice; analgezie.
2. (antonim) algezie.
 

anestezist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anesthésiste)

1. medic specialist în anestezii; anesteziologist, anesteziolog.
2. medic specialist sau asistent medical specializat care se ocupă de narcoză, analgezie și monitorizarea pacienților care urmează să beneficieze de o intervenție chirurgicală sau de un examen invaziv.
 

autoanalgezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analgésie)

1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul își diminuează singur durerea, prin inhalația analgezicului; analgezie controlată de pacient.