Dictionar

dihibridare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (di1- + hibridare)

1. hibridare experimentală între genitori din două soiuri sau specii cu caractere diferite; dihibridism.
 

hibridare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hibrida)

1. încrucișare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridație.
 

monohibridare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monohibrida)

1. (biol.) acțiunea de a monohibrida; încrucișare între indivizi care diferă printr-un singur caracter; monohibridism.
 

polihibridare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. polyhybridisme)

1. hibridare a doi genitori care diferă între ei prin mai multe caractere.
 

pseudohibridare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pseudo-hybridation)

1. hibridare la care descendentul este identic cu unul din părinți.
 

alopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopolyploïdie)

1. existența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.
 

cacogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cacogenèse, cf. grec. kakos „rău” + genesis „naștere”)

1. dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice.
2. (nozologie) formare monstruoasă de la naștere.
3. incapacitate de hibridare.
 

dihibrid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dihybride)

1. hibrid rezultat din dihibridare.
 

dihibridare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (di1- + hibridare)

1. hibridare experimentală între genitori din două soiuri sau specii cu caractere diferite; dihibridism.
 

dihibridism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dihybridisme)

1. (biol.) încrucișare între două organisme părinte care diferă prin două caractere genetice; dihibridare.
 

heterozis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérosis)

1. sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calități deosebite și cu o productivitate excepțională.