schimbat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (schimba)

1. care are alt aspect sau alt caracter decât înainte.
2. care a suferit o transformare temporară sau permanentă.
3. care a fost sau este înlocuit cu altul sau cu altcineva (de aceeași natură).
4. (învechit) travestit, deghizat.
5. (antonime) neschimbat, nealterat.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.

anionit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anionite)

1. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție.

calorizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calorisateur)

1. schimbător de căldură pentru încălzirea lichidelor de difuzie în fabricile de zahăr.

capricios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capricieux, it. capriccioso)

1. cu capricii; inconsecvent, schimbător; răsfățat.
2. neobișnuit, ciudat.

cationit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cationite)

1. substanță schimbătoare de cationi, pentru tratarea apei împotriva dedurizării, deferizării etc.