darwinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. darwinisme)

1. concepție evoluționistă potrivit căreia speciile animale și vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulație, lupta pentru existență și selecția naturală.
2. ~ social = concepție sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existență și ale selecției naturale la viața socială.

ecotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écotype)

1. biotip adaptat, prin acțiunea selecției în anumite condiții de mediu.

neolamarckism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néo-lamarckisme)

1. orientare în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului în procesul de adaptare la mediu și al transmiterii ereditare a caracterelor dobândite, fără intervenția selecției naturale.

psihotehnician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. psychotechnicien)

1. specialist în psihotehnică, studiul științific al abilităților psihice ale unei persoane în vederea selecției profesionale.

selecționator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (selecţiona + -tor)

1. cel care lucrează în domeniul ameliorării speciilor prin metoda selecției.

selecționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sélectionniste)

1. I. referitor la selecționism, la teoria selecției naturale.
2. II. adept al selecționismului.
3. susținător al teoriei selecției naturale; darwinist.