OK
X
semnala
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. signaler)
1.
a
aduce
ceva
la
cunoștință,
a
anunța
ceva;
a
scoate
în
evidență,
a
releva,
a
menționa.
semnalare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. semnala)
1.
acțiunea
de
a
semnala
și
rezultatul
ei.
2.
atragere
a
atenției
asupra
unui
fapt,
a
unui
fenomen
etc.
3.
aducere
la
cunoștința
cuiva
a
ceva.
4.
amintire
în
treacăt,
în
linii
mari.
5.
(rar)
semnalizare.
cita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. citer, lat. citare)
1.
a
numi,
a
indica
(pe
cineva
sau
ceva)
pentru
a
întări,
a
face
cunoscut;
a
semnala
cuiva.
2.
a
reproduce
exact
spusele
sau
cele
scrise
de
cineva.
3.
a
chema
în
fața
unei
instanțe
judecătorești
printr-o
citație.
corrigenda
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (lat. corrigenda)
1.
listă,
plasată
în
general
la
sfârșitul
cărții,
în
care
sunt
semnalate
și
îndreptate
greșelile
de
tipar
sau
de
fond;
erată,
erratum.
denunț
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (denunţa)
1.
semnalarea
către
o
autoritate
a
comiterii
unei
infracțiuni;
denunțare,
delațiune.
erată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. errata)
1.
listă
adăugată
la
sfârșitul
unei
cărți,
conținând
semnalarea
și
îndreptarea
greșelilor
de
tipar;
corrigenda.
indica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. indiquer, lat. indicare)
1.
a
arăta,
a
desemna;
a
face
cunoscut,
a
semnala.
2.
a
recomanda,
a
prescrie
(un
tratament).
menționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. mentionner)
1.
a
semnala,
a
aminti
ceva.
2.
a
indica
în
mod
special;
a
specifica.