Dictionar

semnala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. signaler)

1. a aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa.
 

semnalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. semnala)

1. acțiunea de a semnala și rezultatul ei.
2. atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc.
3. aducere la cunoștința cuiva a ceva.
4. amintire în treacăt, în linii mari.
5. (rar) semnalizare.
 

cita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. citer, lat. citare)

1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva.
2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva.
3. a chema în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație.
 

corrigenda

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (lat. corrigenda)

1. listă, plasată în general la sfârșitul cărții, în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond; erată, erratum.
 

denunț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (denunţa)

1. semnalarea către o autoritate a comiterii unei infracțiuni; denunțare, delațiune.
 

erată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. errata)

1. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda.
 

indica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. indiquer, lat. indicare)

1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala.
2. a recomanda, a prescrie (un tratament).
 

menționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mentionner)

1. a semnala, a aminti ceva.
2. a indica în mod special; a specifica.