OK
X
dezabuzat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. désabusé)
1.
care
și-a
pierdut
speranțele,
entuziasmul;
dezamăgit.
2.
(var.)
(înv.)
desabuzat.
3.
(antonime)
entuziast,
entuziasmat.
dezminți
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. démentir)
1.
a
declara
că
un
fapt,
o
afirmație
etc.
nu
corespund
adevărului.
2.
a
declara
false
(un
zvon,
o
știre
etc.);
a
infirma.
3.
a
retracta.
4.
a
nu
răspunde
așteptărilor,
speranțelor.
disperare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dispera)
1.
faptul
de
a
dispera;
desperație.
2.
pierdere
a
oricărei
speranțe;
ajungere
sau
aducere
a
cuiva
în
stare
de
exasperare;
stare
disperată.
3.
(var.)
desperare.
iluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. illusion, lat. illusio)
1.
aparență
înșelătoare
datorită
perceperii
deformate
a
realității.
2.
(fig.)
speranță
neîntemeiată;
amăgire.
3.
a(-și)
face
~ii
=
a
nădăjdui
lucruri
de
nerealizat;
a-și
pierde
~ile
=
a
rămâne
decepționat
din
cauza
nerealizării
unor
speranțe.
infaust, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. infaust)
1.
(în
prognoza
evoluției
unei
boli
etc.)
nefavorabil,
fără
speranțe.
promite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. promittere, fr. promettre)
1.
a-și
lua
obligația,
a
se
angaja;
a
făgădui.
2.
(fig.)
a
da
speranțe;
a
oferi
perspective
promițătoare.