girostabilizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. gyrostabilizer)

1. dispozitiv giroscopic care asigură stabilizarea unor agregate tehnice.

stabilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stabilisateur)

1. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant.
2. s. n. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului.
3. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilațiile unei nave.
4. aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică.
5. dispozitiv automat care contribuie la menținerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mișcările acestuia.
6. s. m. substanță care se adaugă unei soluții coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant.

destabilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (destabiliza + -tor)

1. care destabilizează; destabilizant.
2. (antonim) stabilizator.

spumogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (spumă + -gen2)

1. substanță, stabilizator de spumă, în extinctoare, la prepararea betoanelor etc.

stabilivolt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. stabilivolt)

1. tub electronic cu descărcare în gaze, ca stabilizator de tensiune.

stabilizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stabilisant)

1. stabilizator (I, III).

viniplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vinyplaste, germ. Viniplast)

1. material plastic din policlorură de vinil cu plastifianți și stabilizatori de temperatură.