OK
X
superb, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. superbe, lat. superbus)
1.
splendid,
măreț,
impunător;
impresionant.
2.
neobișnuit
de
frumos.
3.
foarte
bun,
foarte
gustos.
superbie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., it. superbia)
1.
orgoliu,
îngâmfare,
trufie;
mândrie.
superbisim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (superb + -isim)
1.
foarte
superb.
superbombă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. superbombe)
1.
bombă
atomică
foarte
puternică;
bombă
cu
hidrogen.
superbombardier
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (super- + bombardier, cf. fr. superbombardier)
1.
bombardier
foarte
mare;
suprafortăreață.
cotinga
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cotinga)
1.
pasăre
mică
din
Brazilia,
cu
un
penaj
superb,
care
trăiește
în
colonii
mari,
hrănindu-se
cu
fructe.
magnific, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. magnifique, lat. magnificus)
1.
măreț,
grandios.
2.
foarte
frumos;
superb,
minunat.
sublim, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. sublime, lat. sublimis)
1.
adj.
aflat
la
un
înalt
grad
de
perfecțiune,
de
desăvârșire
morală
sau
intelectuală;
superb,
înălțător.
2.
de
o
perfecțiune,
de
o
frumusețe
neîntrecută.
3.
s.
n.
categorie
a
esteticii,
care
exprimă
însușirea
unor
obiecte
sau
procese
de
o
amploare
neobișnuită,
a
unor
acte
umane
de
excepțională
noblețe
morală,
capabile
să
provoace
un
sentiment
de
elevație,
uimire
și
admirație;
forma
cea
mai
înaltă
a
perfecțiunii.
suprafortăreață
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. superforteresse)
1.
avion
greu
la
bombardament,
blindat,
cu
mai
multe
motoare;
superbombardier.
vanda
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vanda)
1.
specie
de
orhidee
din
India
și
Oceania,
epifită,
cultivată
frecvent
în
sere
calde
pentru
florile
sale
superbe.
superbisim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (superb + -isim)
1.
foarte
superb.