defetism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. défaitisme)
Etimologie: (fr. défaitisme)
1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reușita unei acțiuni, în justețea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracțiune constând în lansarea și răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării.