budincă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. pudding)

1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.
2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.

horincă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (holercă + palincă)

1. rachiu de proastă calitate; holercă.
2. (sintagmă) ~ îndulcită = țuică îndulcită cu miere sau zahăr.
3. (sintagmă) ~ verde = țuică neîndulcită.

încadra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/encadrer)

1. tr. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă.
2. a înconjura; a împresura.
3. a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.
4. (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera.
5. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola.
6. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc.

încadrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (încadra + -bil)

1. care poate fi încadrat (2).

încadrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (încadra)

1. acțiunea de a (se) încadra.
2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic.
3. așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării.

încadratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. inquadratura)

1. (rar) ramă, cadră.
2. (cinem.) operație în selectarea și delimitarea în spațiu a zonei corespunzătoare unei imagini dintr-un film.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

acalculie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.

acariot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.
2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.