OK
X
cadra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cadrer)
1.
a
se
potrivi,
a
corespunde
cu
ceva.
cadraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cadrage)
1.
delimitare
a
spațiului
util
cuprins
de
un
obiectiv
fotografic
sau
cinematografic.
2.
operație
de
așezare
a
culorilor
imprimate
pe
o
țesătură.
cadran
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cadran)
1.
suprafață
cu
anumite
diviziuni
și
cifre
pe
care
se
citește
deplasarea
unui
ac
indicator.
2.
~
solar
=
instrument
pentru
măsurarea
timpului,
constând
dintr-un
băț
fixat
pe
o
suprafață
plană,
a
cărui
umbră
indică
orele.
3.
fiecare
dintre
cele
patru
unghiuri
drepte
formate
prin
întretăierea
a
două
perpendiculare.
4.
arc
(sector)
reprezentând
un
sfert
de
cerc.
cadranură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cadranure)
1.
defect
al
lemnului
constând
în
crăpături
pe
direcția
razelor
medulare,
de
la
centru
spre
circumferință;
inimă
stelată.
cadrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cadra)
1.
acțiune
de
a
cadra.
2.
(inform.)
operație
de
poziționare
a
ordinelor
zecimale
ale
unui
număr
în
memoria
calculatorului
electronic,
pentru
calcule.
cadratură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quadrature, it. quadratura)
1.
construirea,
cu
rigla
și
cu
compasul,
a
unui
pătrat
care
să
aibă
aria
egală
cu
aria
unei
figuri
date.
2.
(astron.)
faza
primului
sau
ultimului
pătrar
al
Lunii.
3.
(astron.)
poziție
aparentă
în
care
doi
aștri
priviți
de
pe
pământ
au
o
diferență
de
longitudine
de
90°.
4.
~a
cercului
=
determinarea
unui
pătrat
a
cărui
suprafață
ar
fi
strict
egală
cu
cea
a
unui
cerc
dat
(problemă
de
nerezolvat);
(figurat)
ceva
foarte
greu
sau
imposibil
de
găsit.
5.
(var.)
cuadratură,
cvadratură.
escadră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escadre)
1.
mare
unitate
navală
de
luptă,
compusă
din
portavioane,
crucișătoare,
nave
purtătoare
de
rachete
etc.
2.
grupare
navală
din
4-8
nave
de
același
tip.
3.
mare
unitate
militară
de
aviație.
amfibrah
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)
1.
picior
de
vers
format
dintr-o
silabă
lungă
(accentuată)
încadrată
de
două
scurte
(neaccentuate).
amfimacru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphimacre)
1.
picior
de
vers
dintr-o
silabă
scurtă
încadrată
de
două
lungi
(neaccentuate).
angaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. engager)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
încadra
într-un
loc
de
muncă.
2.
tr.
a
contracta
un
angajament.
3.
a
închiria
ceva.
4.
a
atrage
după
sine
o
obligație,
o
răspundere.
5.
a
antrena
într-o
acțiune,
într-o
discuție.
6.
refl.
a
se
obliga
la
ceva,
a-și
lua
un
angajament.
7.
a
apuca
un
anumit
drum.
8.
a
începe
o
manevră
(de
depășire
a
unui
autovehicul,
a
unei
nave).
9.
(despre
avioane)
a
intra
(fără
voia
pilotului)
într-o
poziție
nedorită.
10.
(despre
o
ancoră)
a
se
prinde
de
un
obiect
pe
fundul
apei.
11.
a
pune
pucul
sau
mingea
în
joc
(la
hochei,
la
baschet).
angajat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. engagé)
1.
adj.
(arhit.;
despre
o
coloană)
zidită
cel
puțin
cu
jumătate
din
diametrul
ei
în
zidul
(stâlpul)
cu
care
face
corp
comun.
2.
(despre
oameni)
încadrat
într-un
curent
politic,
social;
(despre
literatură)
care
servește
conștient
o
cauză.
3.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
lucrează
într-un
anumit
loc
de
muncă.
4.
(militar)
care
servește
pe
baza
unui
angajament
voluntar.
arab, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor,
popor)
din
Orientul
Apropiat
și
din
nordul
Africii.
2.
adj.
care
aparține
arabilor;
arabic
(1).
3.
arta
~ă
=
artă,
o
sinteză
între
elementele
mesopotamiene,
persane
și
bizantine,
cu
influențe
ale
tradiției
locale,
prezentând
în
construcții
(moschei,
palate,
mausolee)
curtea
interioară
încadrată
de
porticuri,
iar
în
artele
decorative
ornamentul
geometric
și
floral;
cifră
~ă
=
simbol
grafic,
element
al
sistemului
de
numerație
zecimal.
4.
(despre
cai)
care
aparține
unei
rase
originare
din
Pen.
Arabia.
5.
(s.
f.)
limbă
semitică
ale
cărei
dialecte
sunt
vorbite
de
arabi.
armadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp., fr. armada)
1.
mare
unitate
navală
sau
de
aviație;
escadră.