încadra
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. /s’/encadrer)
Etimologie: (fr. /s’/encadrer)
1. tr. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă.
2. a înconjura; a împresura.
3. a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.
4. (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera.
5. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola.
6. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc.