OK
X
eclat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éclat)
1.
strălucire,
izbucnire
a
luminii
emise
de
un
far
sau
de
o
geamandură
luminoasă.
eclata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. éclater)
1.
a
străluci;
a
impresiona
puternic,
a
orbi
prin
strălucire.
2.
(fig.)
a
izbucni,
a
se
manifesta
violent,
brusc.
eclatant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éclatant)
1.
strălucitor,
impresionant,
răsunător.
eclator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éclateur)
1.
aparat
electric
pentru
măsurarea
tensiunilor
înalte,
pentru
protecție
contra
supratensiunilor
în
rețelele
de
transport
a
energiei
electrice
etc.
așchie de lemn
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fragmentum
ligni
2.
FR
éclat
de
bois
3.
EN
chip
of
wood;
fragment
of
wood;
splinten
4.
DE
Holzsplitter;
Holzspan
5.
RU
щепкa;
щебень
6.
HU
faforgács,
szálka
luciu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fulgor;
nitor;
splendor
2.
FR
éclat;
brillant;
lustre
3.
EN
brightness;
brilliance;
luster;
lustre
4.
DE
Glanz;
Schimmer;
Glätte
5.
RU
блеск
6.
HU
csillogás,
villogás,
fény,
síkos,
sík,
nyílt
(tér,
mező),
tükör
(vízé,
jéggé)
plesnitor; care se desface plesnind
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
explodens
2.
FR
éclatant
3.
EN
bursting;
exploding
4.
DE
explodierend;
platzend;
aufspringend;
auseinanderberstend
5.
RU
выбрaсывaющий
6.
HU
repesztő,
hasadással
nyíló,
robbanó,
felpattanó
coruscant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coruscant)
1.
care
strălucește
intens,
care
scânteiază;
eclatant.