absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

cataliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.
2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.
3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.
4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).
5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).
6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.

cunctator

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (lat. cunctator)

1. (persoană) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere.
2. (persoană) care întârzie sau zăbovește.

dilațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilation, lat. dilatio)

1. (jur.) întârziere, amânare.

HISTEREZI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. hystérési-, cf. gr. hysteresis „lipsă”)

1. „întârziere, histerezis”.

imediat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)

1. I. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (prin ext.) de primă urgență.
2. care urmează sau precede fără interval.
3. II. imediat, fără intermediar; neîntârziat, numaidecât, îndată.
4. (antonime) mediat, tardiv.