Dictionar

înzăpezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înzăpezi)

1. acțiunea de a (se) înzăpezi și rezultatul ei; înzăpezit.
2. acoperire cu zăpadă.
3. împotmolire a autovehiculelor în zăpadă.
4. blocare a călătorilor în vehicule din cauza zăpezii.
5. impracticabilitate a drumurilor.
 

înzăpezit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înzăpezi)

1. care este acoperit cu zăpadă.
2. (despre drumuri) care a devenit impracticabil din cauza zăpezii.
3. (despre vehicule) care este imobilizat în zăpadă.
4. (despre călători) blocat în vehicule din cauza zăpezii.
5. (var.) înzepezit, (reg.) înzăpădit.
 

criofloră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoflore)

1. flora regiunilor înzăpezite sau cu ghețari.
 

parazăpadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pare-neige)

1. construcție, dispozitiv sau plantație pentru a feri o cale ferată, o șosea de înzăpezire.
 

telesanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele2- + sanie)

1. sanie de mare capacitate, fixată de un cablu ce circulă în dublu sens, care permite urcarea turiștilor pe pante înzăpezite.
 

întroienire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întroieni)

1. acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; acoperire cu troiene; înnămețire, înzăpezire, (reg.) omețire.
 

întroienit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. întroieni)

1. acoperit cu troiene; cufundat, imobilizat în zăpadă; înzăpezit, înnămețit.
 

înzăpezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înzăpezi)

1. acțiunea de a (se) înzăpezi și rezultatul ei; înzăpezit.
2. acoperire cu zăpadă.
3. împotmolire a autovehiculelor în zăpadă.
4. blocare a călătorilor în vehicule din cauza zăpezii.
5. impracticabilitate a drumurilor.