șasiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. châssis)

1. cadru rigid pe care se montează un aparat, un utilaj, un autovehicul etc.
2. ramă în industrie, în legătoria de cărți, pentru fixarea pânzei tablourilor etc.

autoșasiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + şasiu)

1. șasiu pentru autovehicule.
2. șasiu lipsit de caroserie.

autoșasiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + şasiu)

1. șasiu pentru autovehicule.
2. șasiu lipsit de caroserie.

dragster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dragster)

1. cursă automobilistică în care preocuparea principală este atingerea unei viteze cât mai mari pe o distanță scurtă, cu plecarea de pe loc.
2. mașină în formă ciudată formată dintr-un sașiu de bare din oțel sudate foarte alungit, în partea din față cu două roți subțiri și ușoare, iar în spate având două roți cu anvelope mari și rezistente, folosită în astfel de curse.

jumelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jumelle)

1. piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul.

lansaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lançage)

1. oscilații verticale ale șasiului unui automobil.
2. lansare la apă a unei nave.
3. (rar) emitere a unui decret, a unui mandat de arestare și așa mai departe; lansare.

luș, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. louche)

1. care este orientat cruciș; sașiu.

lușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. loucher)

1. a se uita cruciș, sașiu; (fam.) a privi cu invidie.