abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

adamantoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce țesutul adamantin.

adamantoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a țesutului adamantin.

adenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénie)

1. (med.) proliferarea țesutului limfoid în ganglioni; limfadenie.

adenofaringită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénopharyngite)

1. inflamație a țesutului limfoid al faringelui.

adenoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénoïde)

1. cu aspect de glandă; glandular.
2. care se referă la țesutul ganglionar; care are aspectul unui țesut glandular.
3. vegetații ~e = polip.