Dictionar

congela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. congeler, lat. congelare)

1. a face un lichid treacă în stare solidă; a îngheța.
2. a conserva produse alimentare prin frig.
 

congelabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. congelable)

1. care poate fi congelat, conservat prin congelare.
2. (antonim) incongelabil.
 
 
 

congelator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congélateur)

1. instalație frigorifică pentru congelare.
 

decongela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décongeler)

1. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat.
 

recongela

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. recongeler)

1. a congela din nou (un produs congelat și decongelat anterior).
 

anticongelant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticongélant)

1. s. n. (substanță) care împiedică congelarea.
 

congelabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. congelable)

1. care poate fi congelat, conservat prin congelare.
2. (antonim) incongelabil.
 

congelator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congélateur)

1. instalație frigorifică pentru congelare.
 

CRI-, CRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cry/o/-, cf. gr. kryos)

1. „frig, glacial, congelare”.
 

CRIO- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. kryos „frig, gheață”)

1. „frig, ger, congelare, glacial”.
 

criochirurgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryochirurgie)

1. ramură a chirurgiei care apelează la tehnicile congelării locale.