OK
X
mancipație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. mancipatio, fr. mancipation)
1.
(ant.)
mod
de
achiziționare
a
unei
proprietăți
(în
prezența
unor
martori
și
potrivit
unei
ceremonii
speciale).
emancipație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. émancipation, lat. emancipatio)
1.
liberare
a
unui
sclav
potrivit
uzanțelor
dreptului
roman.
2.
emancipare.
emancipare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (emancipa)
1.
acțiunea
de
a
(se)
emancipa
și
rezultatul
ei;
emancipat,
emancipație.
2.
eliberare,
punere
sau
ajungere
în
stare
de
independență;
eliberare
din
iobăgie,
din
șerbie.
3.
modernizare
prin
desprinderea
de
obiceiurile
vechi.
4.
(jur.)
ieșire
a
unui
minor
de
sub
autoritatea
părintească
(sau
a
tutorelui)
înainte
de
majorat.
5.
scoatere
a
femeii,
prin
lege,
din
starea
de
dependență
socială,
economică
și
politică
și
acordarea
de
drepturi
sociale,
economice,
politice
egale
cu
ale
bărbatului.
6.
acordare
de
drepturi
sociale,
economice
și
politice
unei
categorii
sociale.
7.
luare
de
către
un
adolescent
a
unor
libertăți
nepotrivite
pentru
vârsta
lui;
(prin
ext.)
depășire
a
limitelor
bunei
cuviințe.