Dictionar

sclavie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sclav + -ie)

1. stare, condiție de sclav; robie, sclavaj.
2. starea cuiva care se află sub o stăpânire tiranică.
3. (fig.) dependență totală.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

antisclavagist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. antiesclavagiste)

1. (cel) care se opune sclavagismului.
2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.
 

-DUL(Ă), -DULIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -dule, -dulie, cf. gr. doulos, douleia)

1. „sclav, sclavie”.
 

manumis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. manumissus)

1. (om) eliberat din sclavie, dezrobit.
 

sclavaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. esclavage)

1. starea sau condiția unui sclav; sclavie.
2. sistem juridic și social care aplică drepturi de proprietate persoanelor, numite sclavi.
3. (prin ext.) stare de dependență totală a unei persoane față de cineva sau ceva.
 

servitate

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (serv + -itate)

1. stare, condiție de sclav; robie; sclavie.