aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.

anhidrobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. anhydrobie)

1. (biol.) însușirea organismelor de a trăi și evolua într-un mediu uscat (deshidratat).

hidrobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. hydrobie)

1. (biol.) însușire a organismelor de a trăi și evolua într-un mediu acvatic.

macrobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macrobie)

1. durată excepțională a vieții unei ființe; longevitate.

necrobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécrobie)

1. insectă coleopteră care trăiește pe cadavre.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

asepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asepsie)

1. absență a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale.

citomegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytomégalie)

1. creștere exagerată a unor celule sub acțiunea unor factori externi, chimici sau inframicrobieni.

-DULIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. douleia „robie, sclavie”)

1. „robie, servitute”.

fagoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phagothérapie)

1. folosire terapeutică a regimurilor alimentare.
2. tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici.

prototrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prototrophie)

1. mod primitiv de nutriție, la unele tulpini microbiene.