Dictionar

externist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Externist)

1. medic specialist în boli externe.
2. bolnav aflat în tratament ambulatoriu.
 

alocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allochorie)

1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
2. (antonim) autocorie.
 

antotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthotropisme)

1. mișcări de curbare ale florilor sub influența factorilor externi.
 

autocoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autochore)

1. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi.
 

cheilită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilite)

1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.
 

citomegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytomégalie)

1. creștere exagerată a unor celule sub acțiunea unor factori externi, chimici sau inframicrobieni.
 

conștiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. faptul de a fi conștient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi.