Dictionar

tartă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tarte)

1. prăjitură dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe.
 
 

tartană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tartane, it. tartana)

1. mică navă de luptă și de comerț, în Marea Mediterană.
 
 

tartarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tartarin)

1. om lăudăros, fanfaron.
 

tartarinadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tartarinade)

1. lăudăroșenie, fanfaronadă.
 

flan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flan)

1. tartă garnisită cu cremă, făcută din ouă și fructe; tort.
 

tarteletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tartelette)

1. tartă individuală mică, dulce sau sărată, care poate avea o formă alungită.
2. (var.) tartaletă.