baleiaj
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. balayage)
Etimologie: (fr. balayage)
1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.