bătrânețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bătrân + -ețe)

1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.
2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.
3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.
4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.
5. (antonime) junețe, tinerețe.

căderea și putrezirea plantulelor de vinete

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT complexus (fungi div.)
2. FR fonte des semis de l’aubergine
3. EN damping-off of eggplant
4. DE Pythium-Stengelgrundfäule der Aubergine; Umfallen der Auberginesetzlinge
5. RU полеraние сеянцев бaклaжнa
6. HU padlizsán pítiumos palántadőlése, gyökérfekélye

finețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. finesse, it. finezza)

1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe.
2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături.
3. raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice.
4. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie.
5. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate.

junețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinerețe.
2. (var.) juneță.
3. (antonim) bătrânețe.

neted

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. nitidus)

1. care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos.
2. mușchi ~ sau musculatură, fibră (musculară) ~ă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații.
3. (despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) fără riduri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos.
4. (despre păr) lins, întins.
5. (despre suprafețe, locuri, terenuri) care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente; întins, plan, șes.
6. (despre drumuri) fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin.
7. expr. (adverbial) a-i veni (sau a-i fi) ~ = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână.
8. fig. clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct.

neted; fără asperități

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aequatus
2. FR lissé
3. EN levelled; even
4. DE glatt
5. RU rлaдкий
6. HU egyenletes; sima felületű

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.