OK
X
adversar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)
1.
persoană
care
luptă
împotriva
cuiva
sau
a
ceva;
rival.
2.
(sport)
partener
de
întrecere.
alură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allure)
1.
mod
de
deplasare
a
unui
animal,
vehicul.
2.
fel
de
a
merge;
ținută,
aspect;
înfățișare.
3.
fel
de
a
acționa,
de
a
se
purta;
ritm
în
care
se
desfășoară
o
întrecere
sportivă.
4.
poziția
vântului
față
de
o
navă.
5.
unghiul
format
de
drumul
urmat
de
o
navă
față
de
direcția
vântului.
anduranță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. endurance)
1.
capacitatea
de
a
rezista
la
eforturi
fizice;
răbdare.
2.
rezistență
la
oboseală
într-o
întrecere
sportivă
de
lungă
durată.
3.
probă
de
~
=
competiție
pe
distanțe
lungi.
4.
rezistență
mecanică
a
(unui
motor).
5.
capacitatea
unui
motor
de
a
funcționa
mult
timp
și
de
a
rezista
la
solicitări
mari.
ataca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attaquer)
1.
tr.
a
efectua
un
atac.
2.
(fig.)
a
lua
atitudine
potrivnică
față
de
o
situație,
de
o
teorie
etc.;
a
critica,
a
acuza.
3.
a
distruge,
a
mina.
4.
a
cere
în
justiție
anularea
sau
reexaminarea
unei
hotărâri
ori
a
unui
act
juridic.
5.
a
aborda
(o
problemă,
un
subiect,
o
discuție).
6.
intr.
a
lua
inițiativa
într-o
întrecere
sportivă.
7.
a
începe
executarea
unei
piese
muzicale.
8.
refl.
(fam.
a
se
simți
jignit;
a
se
ofusca.
baraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrage)
1.
construcție
hidrotehnică
așezată
transversal
pe
cursul
unei
ape
curgătoare
pentru
a
ridica
nivelul
apei
sau
a-i
regulariza
cursul;
stăvilar,
zăgaz.
2.
lucrare
provizorie
pentru
a
împiedica
pătrunderea
apei
într-o
zonă
de
lucru,
a
opri
circulația
rutieră
etc.
3.
piedică;
barieră.
4.
lucrare
de
fortificație
care
împiedică
înaintarea
inamicului
pe
anumite
direcții.
5.
foc
intens
de
artilerie
sau
de
arme
automate
ca
să
oprească
atacul
inamicului.
6.
întrecere
suplimentară
pentru
promovarea
mai
multor
echipe
sportive
sau
concurenți
aflați
la
egalitate
ori
pentru
stabilirea
ordinii
lor
într-un
clasament.
7.
(med.)
tulburare
ideomotorie
caracterizată
printr-un
blocaj
în
șirul
ideilor,
în
exprimarea
lor.
campion, -oană
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. campione)
1.
luptător
într-o
întrecere
cavalerească,
într-un
turnir.
2.
sportiv,
echipă,
țară
care
câștigă
primul
loc
într-o
competiție
sportivă.
3.
(fig.)
apărător
principal
al
unei
idei,
al
unei
cauze
etc.