Dictionar

 

vuietos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vuiet + -os)

1. care face (mult) vuiet; zgomotos.
 
 

usturoiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (usturoia)

1. cu gust sau miros de usturoi; preparat cu (mult) usturoi; (înv.) usturoios, (Banat) ait.
 

usturoiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (usturoia)

1. faptul de a pune (mult) usturoi în mâncare, de a condimenta sau iuți cu usturoi; (Banat) ait.
 

nezgomotos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + zgomotos)

1. care nu face (mult) zgomot; silențios.
2. (antonim) zgomotos.