analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

binarist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binariste)

1. referitor la binarism (mulțimea procedeelor de analiză lingvistică derivate din teoria fonologică a lui Roman Jakobson, care reduc relațiile dintre unități la opoziții binare).

blastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. blastome, gr. blastoma)

1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.

calcul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcul, lat. calculus)

1. s. n. ansamblu de operații (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice; ~ logic = operație analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinații, socoteli.
5. s. m. formație calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).

carcinoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carcinoïde/s/)

1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulații citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.

diferențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. différentiel)

1. adj. care diferențiază.
2. care comportă, lucrează cu diferențe.
3. (mat.) referitor la diferențe care tind către zero.
4. ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația.