OK
X
acicular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aciculaire)
1.
în
formă
de
ac;
aciculiform.
2.
cu
vârful
rigid
și
ascuțit.
3.
prevăzut
cu
prelungiri
spiniforme
sau
cu
aсе.
acicular; aciculiform
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acicularis;
aciculatus;
aciculifer;
aciculiformis
2.
FR
aciculaire;
aciculé;
aciculifère
3.
EN
acicular;
needle-spaped;
aciculate;
sharp
pointed
4.
DE
nadelförmig;
nadelspitzig;
spitzlaufend;
nadelartig
5.
RU
иrловидный;
иrольчaтый;
иrлоносный
6.
HU
tűalakú,
tűszerű,
tűhegyű,
szúrós
acicol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acicole)
1.
(micologie)
care
se
dezvoltă
pe
frunzele
aciculare
ale
coniferelor.
aciculiform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. aciculiformis)
1.
în
formă
de
acicul;
care
arată
ca
un
ac;
acicular.
conifere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conifères, lat. conifer)
1.
pl.
ordin
de
arbori
și
arbuști
cu
frunze
aciculare
sau
solzoase,
(persistente),
cu
flori
unisexuate
în
formă
de
conuri
și
cu
semințe
aripate.
larice
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)
1.
arbore
rășinos
din
familia
pinaceelor,
cu
frunze
căzătoare,
aciculare
și
cu
lemn
tare
și
rezistent,
foarte
prețios;
zadă.
2.
(var.)
lariță,
(înv.)
larce,
(înv.)
larici,
(înv.)
laris,
(reg.)
lariș,
(reg.)
larită.
sequoia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. séquoia, lat. sequoia)
1.
arbore
conifer
gigantic
din
California,
cu
frunzele
aciculare,
persistente;
arbore-mamut.
taxodiacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (f. taxodiacées)
1.
familie
de
plante
gimnosperme,
lemnoase,
rășinoase,
cu
frunze
solzoase
sau
aciculare
persistente
și
cu
flori
dispuse
monoic:
taxodiumul.