OK
X
cabotinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cabotinage)
1.
atitudine,
gest,
apucătură
de
cabotin;
comportament
teatral;
cabotinism.
2.
(înv.)
profesia
de
cabotin,
de
actor
ambulant;
lumea
teatrului
prost.
cabotinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cabotinisme)
1.
atitudine,
gest,
apucătură
de
cabotin;
cabotinaj.
cupid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)
1.
care
este
condus
de
o
dorință
violentă
și
nemoderată
de
a
poseda
(ceva);
lacom.
2.
apucător,
avid
de
câștig;
hrăpăreț.
3.
(antonime)
generos,
dezinteresat.
mantide
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mantidés)
1.
familie
de
insecte
carnivore
mari,
cu
prima
pereche
de
picioare
adaptată
pentru
prins
și
apucat
prada:
călugărița.
rapace
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1.
lacom
de
bunuri
materiale;
hrăpăreț,
apucător.
2.
(înv.;
despre
animale
și
păsări)
vorace,
lacom,
dornic
să-și
urmărească
prada;
de
pradă;
răpitor.
satrap
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. satrape, lat., gr. satrapes)
1.
guvernator
al
unei
provincii
din
vechiul
imperiu
persan.
2.
conducător
despotic,
crud;
tiran;
(p.
ext.)
om
cu
apucături
despotice.