Dictionar

guvernator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. governatore)

1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului.
2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune.
 

guvernatorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. governatorato)

1. administrație de guvernator (funcție, durată, teritoriu).
 

viceguvernator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. vice-guvernour)

1. locțiitor de guvernator.
 

alcade

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
3. (var.) alcalde.
 

caid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești.
2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală.
 

coregidor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. corregidor)

1. primul magistrat al unui oraș sau al unei provincii spaniole, în care nu există guvernator.
 

despot/despot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)

1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.
3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.
 

emir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émir)

1. titlu dat descendenților lui Mohamed.
2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane.
 

etnarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnarque, gr. ethnarkhos)

1. guvernator al unei etnarhii.