Dictionar

cultură; cultivare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultura; cultivatio
2. FR culture
3. EN growing; raising; cultivation
4. DE Anbau; Kultur
5. RU культурa
6. HU kultúra, művelés, termesztés; megművelés
 

recultivare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. récultivation)

1. complex de lucrări de îmbunătățiri funciare, de fertilizare a unui sol pentru a fi redat cultivării.
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

agricultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agriculture, lat. agricultura)

1. ramură a producției materiale incluzând operațiile și metodele de cultivare a pământului și creșterea vitelor.
 

agrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)

1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.
 

algocultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoculture)

1. cultivarea algelor marine în scop alimentar sau farmaceutic.
 

ampelologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampélologie)

1. știință care se ocupă cu experimentarea și cultivarea soiurilor de viță de vie.
 

canabicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (canab- + -cultură, cf. fr. canabiculture)

1. cultivarea canabisului; cultivare a cânepii de India, pentru marijuana.