Dictionar

farmaceutic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus)

1. adj. referitor la farmacie.
2. s. f. știință care studiază compoziția, prepararea și folosirea medicamentelor.
 

medico-farmaceutic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (medico- + farmaceutic)

1. referitor la medicină și la farmacie.
 

algocultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoculture)

1. cultivarea algelor marine în scop alimentar sau farmaceutic.
 

antimoniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Antimon, lat. antimonium)

1. (chimie) metaloid alb-argintiu cu aspect metalic, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, folosit la fabricarea multor aliaje și preparate farmaceutice; stibiu.
 

badijonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badigeonnage)

1. acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonare, (rar) badijonat.
2. metodă care constă în acoperirea unui organ sau a unei părți a corpului cu o substanță farmaceutică.
3. ungere a trunchiului unui pom cu o soluție împotriva insectelor.
4. acoperire a unei șosele asfaltate cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).
 

biotehnologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biotechnologie)

1. studiu al corelațiilor dintre parametrii civilizației tehnologice și adaptabilitatea ființei umane.
2. utilizarea în tehnică a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale și animale pentru producerea de substanțe utile în agricultură și în industria alimentară, farmaceutică etc.
 

bromural

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bromural)

1. produs farmaceutic, sedatic și hipnotic slab.
 

bujie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougie)

1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă.
3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie.