Dictionar

abrutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.
 

idiotiza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. idiotiser)

1. a deveni (sau a face să devină) idiot; a (se) idioți, a (se) îndobitoci.
 

imbeciliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imbécilliser)

1. a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci.
 

mancurt

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (rus. манкурт)

1. persoană care și-a pierdut memoria istorică, valorile spirituale și reperele, care a rupt legăturile cu poporul său.
2. (prin extensie) orice persoană înrobită total și îndobitocită.
3. (var.) mankurt.
 

mancurtizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)

1. procesul de pierdere a legăturilor, valorilor, reperelor naționale și morale istorice, culturale etc.; rezultatul unui astfel de proces.
2. amnezie, uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire.
3. (var.) mankurtizare.
 

abrutizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (abrutiza)

1. care a devenit insensibil, brutal.
2. care și-a pierdut însușirile specific umane (printr-o reducere semnificativă a activității intelectuale, a calităților morale); dezumanizat, îndobitocit.