Dictionar

paratrăsnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. paratonnerre)

1. instalație de protecție a construcțiilor contra trăsnetului; paratoner.
 

BRONTO-, -brontă

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)

1. „tunet, trăsnet, înfricoșător”.
 

brontofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brontophobie)

1. teamă patologică de trăsnete.
 

brontograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brontopraphe)

1. aparat înregistrator de trăsnete.
 

fulgurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fulgurite)

1. (geol.) formație tubulară formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet.
 

haruspiciu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)

1. (ant.) preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor și pe baza observării fenomenelor naturii; (prin ext.) ghicitor.
2. (Roma antică) divinație după anumite semne (trăsnete, cutremure etc.) sau după aspectul măruntaielor animalelor animalelor sacrificate.; extispiciu.
 

meteor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. météore, germ. Meteor, gr. meteoron)

1. fenomen meteorologic (fulger, trăsnet, ploaie, rouă).
2. punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare.
3. telegramă care conține date meteorologice.