OK
X
amețitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ameți + -itură)
1.
tulburare
a
echilibrului
stării
fizice
a
unei
persoane
(din
cauza
bolii,
a
indispoziției,
a
emoției);
amețeală.
dispus, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dispune)
1.
aflat
într-o
stare
sufletească
potrivită
pentru
a
face
un
lucru.
2.
a
fi
bine
~
=
a
avea
bună
dispoziție,
a
fi
vesel.;
(fig.)
a
fi
ușor
amețit
de
băutură;
a
fi
prost
~
=
a
fi
indispus.
enomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. œnomanie)
1.
impuls
patologic
de
a
bea
vin;
dorință
nesățioasă
de
vin
sau
alte
băuturi
amețitoare;
dipsomanie.
2.
(var.)
oenomanie.
groggy
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. groggy)
1.
(despre
un
boxer)
amețit
în
urma
loviturilor
puternice
primite;
(p.
ext.)
luat
prin
surprindere,
care
și-a
pierdut
cumpătul,
derutat.
sarabandă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sarabande)
1.
vechi
dans
popular
spaniol,
asemănător
menuetului,
cu
o
mișcare
lentă,
devenit
în
sec.
XVII
dans
de
curte
și
introdus
apoi
în
balade
și
suite;
melodia
corespunzătoare.
2.
(fig.)
agitație;
mișcare
amețitoare,
tumultuoasă.
lehămetuit, -ă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (v. lehămetui)
1.
plictisit.
2.
dezgustat.
3.
(var.)
(reg.)
lehămetit,
(reg.)
lehemetuit.
toropitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (toropi + -tor)
1.
I.
care
toropește;
moleșitor,
amețitor.
2.
II.
(reg.)
care
distruge;
nimicitor.